În istoria fotbalului european, unele nume trăiesc în cărțile de recorduri, altele în reluări spectaculoase, dar doar câteva alese trăiesc pentru totdeauna în inimile oamenilor lor. Pentru CS Universitatea Craiova, acea inimă eternă este Ilie Balaci – „Prințul din Bănie”, un geniu al fotbalului a cărui artă a depășit gazonul și a ridicat un oraș, un club și o națiune spre nemurire. A vorbi despre Balaci înseamnă a vorbi despre frumusețe, grație și îndrăzneală în fotbal. Ghetele lui pictau povești pe iarbă; viziunea sa a redefinit ce putea fi fotbalul românesc; iar loialitatea lui față de Craiova a sculptat o eră de aur care încă răsună astăzi.
Balaci nu a fost doar un jucător. A fost o idee. Ideea că un club din sudul României, odinioară ignorat, putea să se ridice și să privească în ochi giganții, nu doar din București, ci din întreaga Europă. Și pentru asta, Craiova a devenit mai mult decât o echipă – a devenit o mișcare de mândrie, curaj și destin.
Ascensiunea Prințului
Născut pe 13 septembrie 1956, la Bistreț, județul Dolj, Ilie Balaci nu a avut nevoie de mult timp să arate că este diferit. Încă din copilărie, mingea părea magnetizată de picioarele sale. Când a pătruns la CS Universitatea Craiova, la începutul anilor ’70, România știa că a descoperit ceva extraordinar. Stilul său combina fantezia latină cu duritatea est-europeană – un magician cu inimă de războinic.
La doar 16 ani, Balaci debuta pentru Craiova și nu a trecut mult până să devină bijuteria coroanei clubului. Nu era doar un alt copil-minune; era tipul de jucător care făcea suporterii să își țină respirația la fiecare atingere. Cu pași rapizi, driblinguri amețitoare și instinct letal la poartă, Balaci nu era doar cel mai bun jucător de pe teren, ci și sufletul renașterii Craiovei.
Craiova Maxima: Un vis de aur
Sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80 au văzut nașterea Craiovei Maxima – generația de aur a Universității Craiova, care a dominat fotbalul românesc și a cutremurat Europa prin jocul său fără frică. În centrul tuturor era Balaci, căpitanul frumuseții și al geniului.
Sub influența lui, Craiova a câștigat trei titluri de campioană (1974, 1980, 1981) și patru Cupe ale României. Și, mai important, a devenit prima echipă românească ajunsă într-o semifinală europeană, când a pătruns în ultimii patru din Cupa UEFA, în 1983. Acea campanie a cucerit imaginația unui continent întreg. Echipe precum Bayern München, Leeds United sau Fiorentina au învățat pe pielea lor că Craiova – condusă de prințul ei de aur – juca atât cu artă, cât și cu nemiloasă eficiență.
Pentru fanii Craiovei, acele seri nu erau simple meciuri de fotbal; erau declarații de existență. Într-o lume fotbalistică dominată de puterile din Vest, Craiova lui Balaci făcea România să stea dreaptă.
Geniul lui Balaci
Ce îl făcea pe Ilie Balaci atât de special? Nu erau doar golurile sau pasele – era felul în care făcea fotbalul să pară poezie. Un maestru al piciorului stâng, Balaci aluneca printre fundași cu o simplă fentă. Viziunea lui părea supranaturală, servind pase care despicau defensivele înainte ca acestea să înțeleagă pericolul.
Într-o eră fără YouTube și rețele sociale, magia lui Balaci a devenit folclor, transmisă din gură în gură și purtată în amintirile celor care umpleau stadioanele. Fanii își amintesc cum putea schimba singur ritmul unui meci, orchestrând fiecare fază ca un dirijor în fața orchestrei sale.
Pentru Craiova, el nu era doar un fotbalist. Era speranța într-un tricou cu numărul 10.
Steaua României
Strălucirea lui Balaci nu s-a limitat doar la club. Pentru echipa națională a României, a adunat 65 de selecții și a marcat 8 goluri, devenind una dintre cele mai mari stele ale generației sale. El a reprezentat puntea către o nouă epocă a fotbalului românesc, inspirând jucători precum Gheorghe Hagi, care însuși a recunoscut că Balaci a fost un erou și un mentor.
Deși contextul politic și instituțional limita expunerea internațională a României, talentul lui Balaci era imposibil de ignorat. Nu era doar prințul Craiovei – era un tezaur național.
Încercări, durere și renaștere
Cariera lui Balaci a fost curmată tragic de o accidentare gravă, la doar 27 de ani, forțându-l să se retragă prematur – mult prea devreme pentru un jucător de asemenea calibru. Pentru mulți, acolo s-ar fi terminat povestea. Dar Balaci nu era ca ceilalți. Și-a transformat durerea în înțelepciune și a intrat în antrenorat cu aceeași strălucire care îl definise pe teren.
Ca antrenor, a cucerit titluri în Orientul Mijlociu, în Tunisia și Arabia Saudită, demonstrând că mintea lui fotbalistică era la fel de ascuțită precum fusese piciorul său stâng. Oriunde mergea, purta aura de „Prinț”, respectat pentru cunoștințele și demnitatea sa.
Moștenirea Prințului Etern
Ilie Balaci a încetat din viață în octombrie 2018, la doar 62 de ani, lăsând în urmă un gol imens. Și totuși, la Craiova, spiritul său rămâne nemuritor. Stadionul încă îi strigă numele. Muralurile și omagiile îi păstrează chipul viu. Iar poveștile despre geniul său continuă să inspire noi generații de fani și jucători.
Balaci a fost mai mult decât un fotbalist. A fost simbolul a ceea ce reprezenta Craiova – curaj, creativitate și mândrie de neclintit. Le-a oferit oamenilor săi amintiri care nu se vor șterge niciodată și a construit o moștenire care eclipsează chiar și stelele moderne.
Pentru suporterii Craiovei, el a fost și va rămâne mereu prințul etern. Nu doar pentru talentul său, ci pentru dragostea lui – față de club, față de oameni și față de fotbalul frumos.
Nemurirea în Albastru
Când fanii privesc astăzi istoria de aur a CS Universitatea Craiova, văd multe nume: Lung, Cămătaru, Ștefănescu, Ungureanu. Dar deasupra tuturor, un nume strălucește cel mai tare – Ilie Balaci.
Povestea lui nu este doar despre goluri și trofee; este despre transformare. A transformat un club modest într-o forță europeană. A transformat meciuri obișnuite în spectacole de neuitat. Și s-a transformat pe sine dintr-un copil talentat într-o legendă care aparține eternității.
Ilie Balaci poate că nu mai este printre noi, dar coroana lui rămâne neatinsă. Este încă prințul. Încă geniul. Încă inima Craiovei.
Și astfel, pe măsură ce scandările răsună din tribune, un adevăr se aude mai tare decât toate:
Ilie Balaci nu a jucat doar pentru Craiova. El a făcut Craiova nemuritoare.
