Universitatea Craiova a fost zguduită de un scandal de proporţii, după ce Mirel Rădoi, antrenorul oltenilor, a susţinut că există un spion în vestiar — cineva care a divulgat detalii strategice către adversari înaintea derby‑ului cu FCSB. Vorbele lui nu sunt doar simple acuzaţii, ci un avertisment dur, care readuce în prim‑plan tensiunile din fotbal şi întrebarea: “Cui foloseşte să îţi ştie adversarul fiecare pas?”
După înfrângerea usturătoare cu scorul de 0‑1 pe Arena Naţională, Rădoi a mărturisit că echipa adversă a pariat exact tacticile trenate în cantonamentul Craiovei. Planurile pregătite cu minuţiozitate au fost anticipate, iar zonele considerate vulnerabile au fost neutralizate — ceea ce a scandalizat profund stafful tehnic oltean.
„Am început meciul greu, n-am reuşit să ducem mingea unde ar fi trebuit. Au ştiut să blocheze spaţiile alea. Am rămas surprins că … acum au acoperit acele zone” — a declarat Rădoi, încercând să explice cum adversarii au reacţionat exact la ceea ce Craiova pregătise în linişte.
Suspiciunea nu a apărut în vid. În stafful său sunt mai multe persoane cu acces la informaţii sensibile: de la analisti, secundi, la cei implicaţi direct în studiul adversarilor. Rădoi ştia că posibilitatea unei scurgeri era reală — şi reacţia sa nu a întârziat: conform surselor, omul vizat a fost concediat imediat după ce a fost identificat ca potenţial “punte” către stafful de la FCSB.
„Am găsit spionul”, a răsunat acuzaţia lui Rădoi, care şi‑a justificat decizia drastică: „l‑am dat afară imediat”. Discuţiile din jur spun că a existat un acord reciproc de încetare a colaborării — dar gravitatea situaţiei rămâne.
Reacţiile nu au întârziat să apară: rivalii şi bodyguarzii din interiorul clubului s-au împărţit între cei care susţin faptul că este nevoie de transparenţă totală şi cei sceptici, care cer probe clare. În mediul fotbalistic circulă zvonuri, dar dovezile, până acum, par să fie de natură internă — documente, observaţii tactice, informaţii ştiute înainte de joc, analizate cu grijă de Rădoi şi stafful său.
Dincolo de scandalul propriu‑zis, se ridică întrebarea: cât de vulnerabilă este o echipă în care se presupune că încrederea internă a fost compromisă? Rădoi nu este la primul episod de acest fel — anterior, în mandatul său precedent, a povestit cum a lăsat intenţionat pe biroul său raporturi tactice, doar pentru a observa dacă apar în presă, confirmând temerile sale de atunci.
La nivelul conducerii Universităţii Craiova, se caută soluţii: controale mai stricte, cineva care să supravegheze fluxul de informaţii dinspre vestiar spre exterior, poate audituri interne — toate pentru a preveni un al doilea episod ruşinos. Fanii aşteaptă explicaţii pe deplin transparente şi gesturi concrete, nu doar declaraţii la cald după meci.
Scenariul este unul dramatic: pe de o parte un derby pierdut, pe de altă parte sentimentul că tot ce s‑a pregătit cu migală a fost zădărnicit de cineva din interior. Dacă acuzaţiile vor fi dovedite sau nu, consecinţele deja se fac simţite: încrederea clădită cu greu, pusă sub semnul întrebării; moralul jucătorilor, zdruncinat; imaginea clubului, expusă la discuţii şi bârfă.
Finalul acestui episod încă nu s‑a scris: probele, anchetele interne, reacţiile oficiale — toate vor decide dacă Universitatea Craiova va reuşi să rămână unită în faţa acestei acuzaţii cutremurătoare sau dacă scandalul va lăsa răni adânci în relaţiile de încredere din club. Dar un lucru pare cert: nimeni nu uită uşor când cineva de acolo, din vestiar, pare să fi trădat culorile.
